pippohydro.com: e-commerce profesional pentru electromecanici, hidraulici, agricultori si nu numai...

ItalianoEnglishDeutscheRomanesc
I nostri prodotti

Area Utenti

Cerca prodotto o marchio :

 

Dpr del 2 aprile 2009, n. 59 (publicat în Gazzetta Ufficiale, n. 132, din data 10 iunie 2009), intrat în vigoare în data 25 iunie 2009, a făcut obligatoriu adecvarea sistemelor de tratament a aoei calde în locuințe, atunci când conținuturile de calcar sunt foarte ridicate.

Obligul nu implică toate locuințele,ci exclusiv cele unde duritatea "temporană" și egală sau superioară la 25 grade franceze (instalații de încălzire) sau la 15 grade franceze (instalații pentru apă caldă).
Prescriile Dpr 59/09 devin obligatorii îna numite cazuri determinate:

  • noi construcții;
  • restructurări totale;
  • sisteme termice instalate, noi sau restructurate;
  • înlocuirea generatoarelor de căldură.

 

Duritatea apei

Duritatea vine în general exprimată în grade franceze (ºf, de a nu confunda cu ºF, care sunt grade Fahrenheit), unde un grad reprezintă 10 mg de carbonat de calciu pentru litru de apă. Astăzi se utilizează și gradul MEC, care corespunde la un 1 g de carbonat de calciu în 100 litri și deci este egal gradului francez.

În general,apele vin clasificate în baza durității lor ca prin urmare:

  • până la 7ºf: foarte dulci
  • de la 7ºf la 14ºf: dulci
  • de la 14ºf la 22ºf: în medie dure
  • de la 22ºf la 32ºf: discret de dure
  • de la 32ºf la 54ºf: dure
  • peste 54ºf: foarte dure
In evidenza
Prin duritate temporană se face referire la situația în care sărurile rămân nedizolvate chiar și când apa atinge punctul de fierbere. Aceasta este datorată mai ales prezenței de bicarbonat de calciu și magneziu.
În aceeași localitate duritatea apei poate varia în funcție de zonă, de sursele de colectare a companiei furnizătoare. Se poate consulata compania distribuitoare pentru a ști valoarea durității a furnizării hidrice a propriei zone.
Pentru a o măsura se găsesc anumite kit care se pot utiliza de mai multe ori: sunt disponibile în magazine cu material hidraulic sau în centre 
do-it-yourself având costuri reduse.



Daunele situațiilor de "duritate"

Apele bogate cu calciu, evaporând din cauza creșterii de temperatură, provoacă un progresiv de acumulare a carbonaților de calciu care se depozitează pe suprafațele de contact.
Acest fenomen crează o pagubă considerabilă, pentru că de cele mai multe ori suntem obligați să plătim groase sume de bani pentru a repara instalațiile și aparatele electrodomestice.

Acumularea de calcar ne cstrânge în plus de a consuma mai multă energie pentru încălzirea și circulația apei. Se calculează că un electromestic agresat de calcar consumă până la 30% de energie în plus și este supus unei îmbătrâniri premature.
Deoarece fenomenul de calcar interesează înseosebi circuitele hidraulice ale apei calde, este de ajuns tratarea în mod simplu a apei de încălzit; dar în sistemele domestice aceeași apă trebuie să servească chiar și consumul personal, așadar pentru alegerea tipului de tratament trebuie ținut cont nu numai de lege, dar și mai ales de a noastră sănătate.

Un alt dezavantaj cu privire la excesiva concentrație a calciului și a magneziului în apă (apă foarte dură) este cel de a obstacola acțiunea săpunirilor și a detergenților provocând un excesiv consum și ineficiență în particular pentru curățirea profundă a pielii.
Prin urmare, este inutilă cumpărarea de săpunuri scumpe, detergenți, creme dacă apoi apa nu este adaptă pentru o perfectă curățire. Vom avea rezultatul de a polua încă mai mult mediul.


Acțiuni de adoptare

Articolul 4, comma 14, del Dpr 59/09, prescrie:
a) în lipsa producției de apă caldă sanitară și în prezența apei de alimentare a sistemului cu duritate temporană majoră sau egală cu 25 grade franceze:
1) un tratament chimic de condiționare pentru instalații cu putere nominală de vatră totală minoră sau egală cu 100 KW;
2) un tratament de dedurizare pentru instalații cu putere nominală de vatră totală cuprinsă între 100 și 350 KW;
b) în cazul producerii de apă caldă sanitară dispozițiile menționate la litera a), numerele 1) și 2), sunt aplicate pentru prezența apei de alimentare a instalației cu duritate temporană majoră de 15 grade franceze.

Pentru centralele cu putere superioară la 350 KW, legea prevede un dedurizator cu filtru de siguranță care duce apa sub 15 grade franceze.

În timpul acestor operațiuni, alternativa ă deci între două sisteme: condiționatori magnetici (sub 25 ºf  de duritate) sau dedurizatori chimici (cu reșină sau polifosfați).
Prin urmare, atât proprietarului unei case sau a locuitorilor unui bloc se oferă mai multe posibilități.
Cine are un "termoautonom" poate pune doar un singur dispozitiv conectat la centrală, în caz de a realimenta cu apa care circulă în calorifere. Sau (chiar și pentru cine este deservit de la un sistem centralizat) poate pune un dispozitiv pentru mașina de spălat rufe și unul pentru mașina de spalat vase.
Se poate decide de a trata toată apa care circulă în casă, punând dispozitivul imediat după contorul de apă rece care servește apartamentul.      


În cazul în care centrala servește toate locuințele unui bloc,se poate pune doar un dispozitiv conectat la instalația termică (în cazul de reumplere cu apa care circulă în calorifere). Sau se poate decide de a reduce calcarul în toată apa care circulă în locuințe, plasând dispozitivul imediat după conducta de apă rece care aprovizionează apartamentul.


Compararea metodelor

Tratamentele posibile sunt de două tipuri: fizic și chimic.

Tratamentul fizic are loc cu așa zisul  condiționator (sau decalcificator) magnetic. Constă în trecerea apei prin un puternic câmp magnetic: carbonatul de calciu și toate ceilalți ioni dizolvați în apă vin saturați electric și calcarul nu are posibilitatea de a se forma și depozita, dar își asumă formă cristalină (numită "aragonită") foarte asemănătoare pulberii de talc. În acest mod este facil tragirea curentului de apă evitând depozite dăunătoare.

Condiționatorii magnetici (utilizați până la o limită de duritate de25 ºf) oferă următoarele avantaje:

  • nu cer aplicarea de produse chimice și aditivi;
  • calitățile naturale ale apei nu vin alterate;
  • nici un consum de energie electrică;
  • majoră eficiență a instalațiilor;
  • minoră întreținere a instalațiilor;
  • reducerea costurilor de gestiune;
  • limitate dimensiunile de ocupare a spațiului.

      

Tratamentele chimice cele mai utilizate sunt în schimb două: dedurizatorii cu rășină  și dedurizatorii cu polifosfați.

Dedurizatorii cu rășină,în timpul trecerii printr-un pat de rășină impregnată cu clorură de sodiu (comunul sare), înlocuiesc calcarul cu sodiul de sare prin intermediul unui schimb ionic.
Acest tratament, folosit când apa are o duritate superioară la 25 ºf, prezintă, deci, anumite dezavantaje.
Rășinile trebuie să fie dezinfectate des, pentru a împiedica formarea florei bacteriene cu risc pentru sănătatea consumatorului. De aici necesitatea de a utiliza dedurizatori prevăzuți cu un sistem de dezinfectare automatic pentru rășine.
Apele de scurgere care provin de la regenerea rășinelor pun probleme de poluare întrucât reduc biodegradabilitatea apelor de canalizare.În plus,apa tratată, bogată cu carbonat de sodiu, la temperaturi superioare de 85º C devine agresivă și poate provoca așa numita "fragilitate caustică” cu spargeri neprevăzute de conducte, centrale, calorifere. Se pot limita aceste fenomene doar cu o calibrare adecvată a instalației în mod de a reduce consumul de sare.

      

Tratamentul cu polifosfați cuplează fosfații cu carbonatul de calciu pentru a forma o unică macromoleculă stabilă.
Această metodă este mai puțin eficientă decât tratamentul precedent și prezintă următoarele dezavantaje:
- dozarea polifosfaților cu dispozitivele economice de pe piață este prefixat la o anumită cantitate, în timp ce dozarea trebuie să fie proporțională cantității de calciu prezent în apă, prin urmare în unele instalații se pot depăși valorile puse de lege, cu posibile daune pentru sănătate;
- macromolecula polifosfat-carbonat de calciu peste 70º C dă naștere dioxului de carbon, calcarului, și a sărurilor complet ionizate dizolvate în apă pentru care afectele pentru sănătate nu sunt încă bine definite.

Rămâne deci în mod absolut nerecomandabil utilizarea de polifosfați pentru ape destinate alimentației. Cu toate acestea dedurizatorii cu polifosfați individuali instalate imediat pe conducta mașinii de apălat rufe sau a boiler-ului care nu tratează deci apa potabilă  - ținând cont de obiecțiile de sănătate.
Dedurizatorii cu polifosfați trebuie să aibă pentru lege, o supapă de reținere pentru a evita posibile rifluxuri la rețeaua hidrică urbană..

  

       

 

GLOSAR
Dedurizator
Contribuie, cu un proces chimic,
a reduce ionii de sare de calciu și de magneziu
care dau duritate apei.
Condiționator magnetic
Trasformă calcarul în formă cristalică
(denumită "aragonite"), foarte asemănătoare pulberii de talc.
Filtru de siguranță
combină fosfații cu carbonatul de calciu pentru a forma o unică macromoleculă stabilă.
Grade franceze
Măsura durității apei:
1 ºf = 1 gram de carbonat de calciu în 100 litri.





 

Amende și controale

Depozitare raport tehnic
În caz de restructurare a instalației, clientul trebuie să depună la primărie o relație tehnică redactată de un profesionist calificat, de la care va adopta instalației tratamentul pentru calcar.
Dacă se înlocuiește centrala, raportul este obligatoriu dacă generatorul de căldură depășește
 35 KW de putere (centralizate). Dacă este inferioară, conform Dpr 59/09 relația vine depozitată doar dacă este prevăzută de autoritățile locale competente (regiuni sau județe). Deci se poate întâmpla că:

a) clientul nu depozitează relația, poate pentru că nu a angajat un tehnic. În acest caz sacțiunea prevăzută variază de la 516,46 la 2.582,28 euro (în Italia) ;

b) relația există, dar lucrările efectuate nu corespund. Sacțiunea prevăzută de la 5% la 25% al valorii lucrărilor clientului, și până la 70% in tariful profesionistului 
 (în Italia) ;

În caz de restructurare sau înlocuire, acest lucru vine notat pe libretul instalației (pentru centrale până la 35 KW) sau pentru centrale (puteri superioare)de o persoană adaptă controlului și întreținerii instalației, cu o amendă de la 1.000 la 6.000 euro  (în Italia) ;

Principalele încălcări și relativele sancțiuni:

 

Violare Sancțiune
Clientul nu depozitează relația. Sancțiune prevăzută de 516,46 la 2.582,28 euro (în Italia)
Lucrările efectuate nu corespund normelor de lege. Sancțiune de la 5% la 25% din valoarea lucrărilor clientului;
până la 70% din tariful profesionistului.



Verificări
Controalele la fața locului sunt exercitate de județele cu mai bine de
 40.000 locuitori. Aceste organizații pot de asemenea "să sigileze" centrala dacă invitațiile punere la normă nu vin îndeplinite.