Principiile de irigare prin picurare

Irigația prn picurare pe scară alrgă a fost introdusă în Israel la începutul anilor '60. Rezultatele încurajatoare obținute prin această metodă au propus o regândire cu privire la raportul apă/teren, în funcție de creșterea plantelor, favorizând astfel exprimarea instituțiilor de cercetare,a Ministerului Agriculturii israelian și a agriculturilor însuși.
Cu trecerea anilor,îmbunătățirea semnificativă a tehnologiilor au transformat picurătorii și celelalte componente a instalației picurătoare; astăzi, cele mai bune produse, între multe întâlnite pe piață, sunt în gradul de a garanta exacteța erogării în orice condiție de lucru și cu orice tip de apă, chiar și de calitate foarte slabă (ape uzate).
Aceste succese au condus la rapida răspândire a irigației prin picurare nu numai în Israel, ci și în multe țări din lume.

CARACTERISTICI PRINCIPALE
Distribuția apei
Contrar irigației de tip ploaie, irigația prin picurare se bazează pe distribuirea de apă aproape de rădăcinele plantelor, cu cantitatea și frecvența potrivită cultivării.
Numărul punctelor picurătoare într-o determinată arie variază în funcție de condițiile climatice a zonei (temperatură, precipitații, prezența de vânt, umezeala relativă, etc.) și a tipului de teren.
Apa vine furnizată la toate plantele în mod uniform, lăsând complet uscat terenul între rânduri. De fapt, este doar o parte a terenului interesată irigației, acea unde se întâlnesc rădăcinele plantelor, pentru a fi udată; rândurile de teren nu udate, care rămân uscate, permit agricultorului de alucra în câmp în orice moment, chiar și în timpul irigației.

Manipularea apei în sol
Apa vine furnizată terenului prin intermediul picurătorilor, fiecare dintre acestea se servesc de la "sursă"; picăturile de apă se deplasează pe solo prin capilare în toate direcțiile, cu influența redusă a forței de gravitate.
În partea de teren umedă de picurător,gradul de umezeală nu este uniform: tensiunea osmotică este joasă aproape picurătorului, în creștere către regiunea periferică a ariei umede.

Intervalul de irigație
Deoarece este posibilă irigarea cu picătură fără a uda frunzele plantelor și de a lasă în mare parte a terenului uscat, timpurile de irigare sunt mai elastice și indipendente de orele zilnice și de lucrările manuale și mecanice care cultivarea cere.
Îmbunătățește sănătatea plantei
Irigația prin picurare permite de a îmbunătăți sănătatea plantelor  din următoarele motive:
• reducerea cauzelor de boli, mulțumită apartului frunzelor mereu uscat;
• reținerea pen frunze a insecticidelor și a fungicidelor, contrar a ceea ce se poate întâmpla folosind irigația prin pulverizare;
• prevenția creșterii bolilor și a buruienilor, care se pot răspândi prin altor tipuri de irigații( de exemplu prin alunecare și prin pulverizare);
• reducerea condițiilor anaerobice pe sol, care ar putea determina apariția de boli diferite.

Uzul de apă sărată
Irigația prin picurare face posibilă chiar și culturile cu apă sărată și/sau apă rece, pentru următoarele motive:
• frunzele nu vin udate;
• reduce evaporarea suprafeței reduse de teren umed (pe suprafața de avaporare se crează o majoră concentrație de sări);
• împiedică creșterea, în zona rădăcinelor, de tensiune osmotică, care poate cauza o absorbire dificilă a apei din partea solului;
• manipularea centrifugală a sărilor, de la aria umedă la periferie, garantează rădăcinelor o zonă liberă de tensiune osmotică, fără o concentrație excesivă a sărurilor însuși.

DIN PUNCT DE VEDERE AGRONOMIC

Irigația prin picurare face posibilă cultivarea, irigarea și culegerea în orice moment, mulțumită  spațiilor între straturi uscate.
Chiar și în cazurile unde solul a fost deteriorat din cauza unei greșite cultivări, este posibil, cu irigația picurătoare, obținere o bună racoltă, precum cele cu ariile tratate corect.

Uzul apei cu irigația prin picurare
Uzul apei cu Irigația prin picurare este cea mai eficientă de orice alt mod de a iriga din următoarele motive:
• racoltă mai consistentă, cu o minoră cantitate de apă pe unitatea de câmp;
• minoră evaporare respectiv  irigației prin defile sau pulverizare;
• nici o influență a vântului pentru distribuția de apă;
•distribuția lentă a apei, pentru a preveni scurgerile chiar și în condiții topografice dificile;

• distribuția apei mai omogenă respectiv altor metode de irigație.

Sesibilitatea sistemului de irigare prin picurare cere joase presiuni în linie. Este posibilă irigarea 24 ore pe zi fără preocupări cu privire la condițiile externe (vânt, evapotranspirație, etc.).

Culturi timpurii
Cu irigarea prin picurare temperatura solului este menținută mai înaltă respectiv altor sisteme de irigare și, deci, în multe cultivări, este posibilă accelerarea maturării fructelor.

Irigația plantelor în vase și a culturilor protejate

Irigația prin picurare este singurul mod care face posibilă irigarea eficientă a cultivărilor protejate în sere și a platelor în vase.

Lucru și energie
Irigația prin picurare cere mai puțin lucru și mai puțină energie de alte sisteme de irigație. Debitele joase și presiunile reduse, necesare aripioarelor picurătoare fac economisirea de energie și justifică utilizarea de tuburi de aducție cu diametre reduse.

Aerația solului
Având în vedere natura mișpcării capilarului apei în sol,aerul vine mutat și nu expuls de sol.
Porii terenului rămân în general uscați și aerați; nivelul de umezeală este ușor mai înalt de capacitatea hidrică din câmp, excepție pentru mica arie umedă aproape picurătorului.
Acest lucru permite o corectă respirație a rădăcinei plantei, de la începul la sfârșitul perioadei de vegetație, chiar și în timpul  sau imediat după irigație.

Sistemul rădăcinelor
Cu irigația prin picurare, sistemul rădăcinelor devine mai des respect altor metode de irigație și mai funcțional absorbirii substanțelor nutritive. Adaptarea sistemului rădăcinelor, respectiv altor metode de irigație , cel prin picurare rezultă a fi mai rapid și cu u stres minim.

Nutriția
Irigația prin picurare este sistemul cel mai eficient pentru nutrirea plantei: ridicata densitate a rădăcinelor în aria udată de picuratori și înalta aerație a terenuluia sigură un rapid absorbiment a subsuanțelor nutritive (hrănirea plantelor este un proces activ care cere energie și consum de oxigen).
Cu irigarea prin picurare este posibilă irigarea considerabilă a arii contemporare, fără a cere ridicate presiuni și mari volume de apă.
”Picătura” face posibilă cultivarea ariilor în pantă în condiții topografice dificile, fără nevoia de complicate măsurări sau de sbancamente a solului.

CONCLUZIE
Irigația prin picurare reprezintă, astăzi, cel mai bun și eficient mod de irigare, capabil de a garanta agricultorilor racolte mari, reducerea muncii, de energie și de apă, mulțumită posibilității de a furniza plantelor apă și fertilizator, în momentul dorit și în cantitatea necesară.