Dedurizatorii, prin intermediul reducerii duritâții totale a apei, sunt în gradul de a reduce consumul de energie menținând electrodomesticele ți instalațiile, libere de calcar și alungându-le duratura. În plus este posibilă reducerea chiar și de 3 ori cantitatea de detergent necesară pentru variile operații de spălare (rufe, igienă personală, curățirea casei, produse anticalcar, etc.) reducând astfel poluarea mediului de către detergenți.

Duritatea apei este dovută prezenței de anumite săruri: ionii principali care o provochează sunt calciu, magneziu. Acești ioni sunt cauza formării de solide care pot provoca blocări ale conductelor și a instalațiilor sistemelor care produc apă potabilă sau de proces. Unitățile de dedurizare reprezintă o soluție.

Efectele calcarului

Apa atraversând straturile de teren, se îmbogățește de numeroase sări minerale conținute în acestea, se îmbogățește cu sărurile minerale care alcătuiesc salinitatea totală (calcarul din apă).

Prezența di anumite săruri precum Calciul (Ca²⁺), Magneziu (Mg²⁺) și Bicarbonat (HCO^3-), sunt principalele cauza a  incustrărilor și a daunelor cauzate instalațiilor hidrice, a centralelor, a electrodomesticelor etc. Pentru a cuantifica prezența acestor săruri minerale s-a adoptat termenul de "duritate" și unitatea de măsură cea mai des utilizată este "gradul franceze", abreviat cu "F".

1 grad Francez de duritate corespunde unui conținut de 10 mg/litru de carbonat de calciu sau circa 4 mg/litru de calciu.

Mai jos întâlnim exprimată duritatea exprimată a apelor pentru regiunile din Italia.

REGIUNI

DURITATE

GRADE FRANCEZE

Friuli Venezia Giulia, Sardegna, Umbria

APROAPE DULCE

De la   0   la    15  °F

Piemonte, Valle d’Aosta, Liguria, Trentino, Veneto, Abruzzo, Molise, Campania, Puglia, Basilicata.

ÎN MEDIE DURĂ

De la  15   la    30  ° F

Lombardia, Toscana, Lazio, Calabria, Sicilia

DURĂ

De la  30   la    40  ° F

Emilia Romagna, Marche

FOARTE DURĂ

Peste   40  ° F

Sfaturi utile
În prezența de o apă cu duritate superioară la 20° franceze este recomandată instalarea unui dedurizator, dispozitiv care reține sărurile de calciu și magneziu, prin intermediul implicării de particulare rășine alimentare, reducând duritatea totală.

Să presupunem de exemplu că locuim la Roma, și prin ipoteză de a avea în casă o apă cu o duritate de 40 °F, adică o apă care conține circa 160 mg/litru de calciu. Dacă supunem această apă la un proces de dedurizare cu o rășină cu schimbare ionică extragem calciul înlocuindu-l cu sodiu. O rășină cu schimb ionic poate lucra chiar și cu o eficiență de 100 % prin eliminarea totală a calciului , chiar dacă acest lucru nu este oportun și tra printre aceste lucruri obținând o apă foarte lipicioasă (tip ulei). 

Fiecare miligram de calciu extras va fi înlocuit cu 1,15 milligrame de sodiu, deci la terminarea procesului de dedurizare apa va conține circa 140 mg/litru de sodiu în plus.

Utilizarea unui dedurizator este simplă și nu cere alte atenții decât cea de furnizarea periodică cu sare, o încărcare poate dura de la puține zile la câteva săptămâni, în funcție de cât dorim să fie “dulce” apa și de câți litri “îndulcim”.

Cum este constituit un dedurizator
Un dedurizator este tipic compus din un recipient pentru rășine, un recipient pentru sare (comuna sare de bucătărie, necesară pentru regenerarea periodică a rășinelor), disponibilă și în capsule (mai pură și cu duratură mai lungă), și sistem de regenerare care, pilotat de un timer , efectuează automatic operațiile de regenerare necesare pentru a menține în eficiență sistemul. Aceastăn regenerare vine de obicei în orele de noapte,și pentru lege trebuie să fie efectuată la fiecare trei zile maxim, în final de a evita posibilitatea de proliferații bacterice în caz de apă statică. Dedurizatorul, în timpul ciclului de regenerare, este în gradul de a obține automatic, prin descompunerea electrochimică a clorlui din sarea de regenerare (Clorură de sodiu), care utilizează apoi pentru a se autosteriliza și pentru a menține deci caracteristicile unei ape potabile.

Un alt component al dispozitivului este Supapa de Amestec, care permite de a obține apa cu gradul de duritate dorit.

Norme
Legea 46/90 și normele UNI 8065 prescrive în plus (pentru instalații de producere a apei calde sanitară cu duritate majoră de 25°F),tratamentul prin dedurizare. 

Eficiență
Eficiența dedurizatorilor se măsoară în mc/°F. Adică în metri cubi obținuți pentru fiecare grad de duritate al apei. Pentru a avea o cantitate de apă tratabilă de un anumit dedurizator se împarte capacitatea pentru duritate.

De exemplu, pentru un dedurizator cu capacitate de 45 mc° F , calcolând o duritate de 35°F se are: 45:35 = 1,28mc = 1280lt.  Calcolând un consum mediu pe cap de locuitor de 200lt apă pe zi trebuie efectuată o regenerare la fiecare:   1280:200=6 zile. Limită superioară celui de 3 zile stabilit de lege.Acest dedurizator va fi deci suficient pentru utilizarea prevăzută. În caz de necesitate este mereu posibil, în caz că se utilizează o generare în timp, anticipați manual regenerarea,în timp ce pentru generarea volumului (care nu este legată doar de timp, dar și de apa tratată efectiv) în acaestă eventualitate sistemele prevede în mod autonom de a efectua o regenerare dacă este necesară. Figura părții superioare drepte arată câteva exemple de dedurizatori cu rășine alimentare. Aceste rășine pot fi subiecte în timp și a pierde a lor putere de ”îndulcire” și trebuie deci înlocuite,având un cost foarte redus.

Pe piață există chiar și anticalcare electronice care nu au nevoie de rășine. Utilizând un dedurizator cu schimb ionic, vine îndepărtată cantitatea de calcar în exces lăsând doar cantitatea dorită, foto la stânga.

Cu utilizarea unui anticalcar electronic, apa vine supusă unui câmp magnetic cu intensitate oportună, provocând microcristalizarea sărurilor minerale (calcar), trasformând structura cristalină agresivă într-o structură amorfă.

Acțiunea câmpului magnetic lasă înalterată cantitatea de calcar în apă provocând doar precipitarea sub formă de depozit.Sărurile minerale astfel transformate vin purtate cu normalul deflux de apă fără a însemna un pericol de vreo încrustare cu suprafețele de contact, dar rămân mereu prezente în apă.